Muzeul parohial

MUZEUL PAROHIAL

1. PREZENTARE GENERALĂ

Biserica are amenajat, în două camere de la etajul intermediar al turnului clopotniţă (2 camere) în Naosul (peretele de miazănoapte) și  în Pridvorul bisericii, un punct muzeal.

2. REDESCOPERIREA PATRIMONIULUI

2.1 SFINTELE MOAȘTE – SF. M. M. MARINA ȘI SF. M. TRIFON (SEC. III AD)

Cele mai de preţ odoare, pe care le are biserica "Sf. Sava cel Sfinţit", sunt părticele din Sf. Moaşte ale Sf. Mc. Trifon şi ale Sf. M. Mc. Marina, care au fost transferate de la Mănăstirea Dancu, demolată în anul 1903, în vederea construirii Teatrului Naţional din Iaşi.

Mănăstirea Dancu, cu hramul Sf. Voievozi Mihail şi Gavril, a fost zidită în anul 1541 de către preotul Iurie şi boierul Dancu, şi a fost închinată Mănăstirii Xiropotam din Sf. Munte Athos, având moşii multe donate de străvechi ctitori. A fost demolată în 1903, fiind aproape de ruină, în vederea construirii Teatrului Naţional din Iaşi.

Aceste odoare au fost primite de mănăstirea menţionată în anul 1781, de starețul ei,  Preacuviosul Ieremia, aşa cum este gravat pe racla din argint aurit, unde au fost păstrate sfintele moaşte: „Dania Preacuviosului Sfânt Părinte Stareț Ieremia al Cinstitei Mănăstiri Dancu a Măriților Sfinți Arhangheli Mihail și Gavril spre pomenire către Domnul în vecii vecilor. Anul 1781, Septembrie 1”  (trad. Arhim. Nathanael Neacșu).

Racla inițială are gravată pe capac şi icoana Sf. Mare Muceniţe Marina. În această raclă se găseau şi Sf. Moaşte ale Sf. Trifon, fapt dovedit de capacul din argint, cu piatră preţioasă, în care erau introduse Sf. Moaşte, gravat fiind în limba greacă numele Sf.  Trifon. 

Părticica Moaștelor Sf. Trifon a fost împărțită astfel:

• O parte a fost transferată în anul 2003, cu binecuvântarea Chiriarhului, la Parohia Cărămidarii de Jos(Parcul Tineretului) din București;
• O parte a fost transferată în anul 2013, în racla cea nouă personalizată, fabricată la Moscova, care se află în naosul Bisericii pe baldachinul special amenajat;
• O parte se află transferată într-o raclă mai mare, argintată și utilizată pentru slujbele misionare, mai ales în zonele rurale, aflată în Sf. Altar, care, în perioada 1998 – 2013,;
• O altă parte se află, în păstrare în naosul Bisericii, în racla de argint aurit datată 1781.

În anul 2013 au fost achiziţionate, prin donaţia aceleiași familii de credincioşi, din Rusia, de la fabrica „Sofrino” două racle noi, din alamă aurită, personalizate, unde au fost transferate pentru spre închinare moaştele celor doi Sfinţi Mucenici.

2.2 TETRAEVANGHELUL DIN ANUL 1636

După demersuri care au durat peste 4 ani (2013-2017), în luna octombrie a anului 2017 a revenit în patrimoniul bisericii, după 45 de ani păstrare în custodie la Muzeul Naţional de Istorie al  României din Bucureşti, Sf. Evanghelie (Tetraevanghel) de mari dimensiuni, în limba slavonă.

Obiectul de cult, care a făcut parte din patrimoniul Mănăstirii Dancu cu Hramul „Sf. Voievozi Arhangheli Mihail și Gavril“ din Iași, ulterior ajungând în cel al Bisericii „Sf. Sava cel Sfințit“ din Iași, a fost tipărit în anul 1636 la Moscova.

Ferecătura acestuia, realizată în 1642 la Iași, foarte sugestivă, are o inscripție de danie care amintește că Sfânta Evanghelie a fost ferecată și donată bisericii cu Hramul „Sf. Voievozi Arhangheli Mihail și Gavril“, a Mănăstirii Dancu din Iași.

Cartea liturgică a fost legată în scoarțe din lemn, îmbrăcate în piele de culoare roșie. Peste acestea, ulterior, s-a montat o ferecătură deosebită, din alamă argintată,  argint  aurit și alamă, cu scene canonice pe cele două coperte ale ferecăturii. Pe prima copertă, pe cele patru margini, avem inscripția de danie menționată mai sus, care încadrează scena „Pogorârea lui Isus în Iad“, iar pe a doua copertă o altă inscripție deslușește scena canonică, închinată „Sf. Arhanghel Mihail“.

Inscripția de jos, a celei de-a doua coperte, evidențiază anul de la facerea lumii „văleat ot 7150 (1642), luna martie, 21 de zile“. La început lucrarea  are o predoslovie (prefață) a lui Theophilakt, Arhiepiscop de Ohrida (1055-1107) iar fiecare din evangheliile sinoptice începe cu câte o gravură cu imaginea Sf. Evangheliști. De la pagina 415 sunt Sărbătorile de peste an.

La restituire, în luna noiembrie 2017, ferecătura Tetraevanghelului a fost restaurată  (curățire chimică, completare elemente lipsă și aplicare balamale lipsă) de către dl. Croitoru Mihai din Iași, expert în conservare/restaurare metale (atestat Ministerul Culturii și Cultelor) și acum se află expus în naosul Bisericii alături de celălalt dar al Mănăstirii Dancu – racla din argint aurit în care au fost păstrate Sf. Moaște ale Sf. Mucenici Marina și Trifon (sec III AD).

Iată cum este menționată acesta Evanghelie de Episcopul Narcis Crețulescu:

 „Evanghelie slavă cu inscripţie de pe ferecătura de argint: a) În chenar, pe coperta din faţă, în limba română: “Această Sfântă Evanghelie iaste făcută la Iaşi unde a ferecat-o giupâneasa Maria Scârţoae şi o dat pentru sufletul său la biserica lui Danco în Iaşi, unde iaste hramul Svântului începătoru cinurilor mare voevod arhanghelu Mihailu şi Gavrilu” Pe coperta din spate, sus – “Arhanghel Mihail, iar jos: vlto 7150”. Această Evanghelie slavă a fost tipărită la Moscova în 1637 şi ferecată în argint la Iaşi în 1642, cu inscripţiile în limba română.”

2.3 CLOPOTELE DE LA SF. SAVA (1570/1809/2013)

În pridvor  este expus un clopot din anul 1570, cu inscripţie în limba polonă: „acest clopot va fi pentru slujbă şi pentru lauda lui Dumnezeu, Anul Domnului 1570”.

În turnul clopotniţă se află două clopote care cheamă creştinii la rugăciune.

Un clopot mare în greutate de 810 kg., restaurat în anul 2013, având următoarea inscripţie: „Acest clopot a fost făcut în timpul lui Grigorie Arhimandritul din Peloponez, anul 1809, 20 decembrie”, şi un clopot mai mic în greutate de 300 kg., achiziţionat tot în anul 2013, prin contribuția unor enoriași.

2.4 ICOANA SF. IOAN HRISOSTOM – 1711 ȘI EPITAFUL DE LA ANUL 1840

Icoana Sf. Ioan Gura de Aur, pictată pe lemn, de dimensiuni mari, realizată în anul 1711 și restaurată între anii 2005-2006 de către Centrul mitropolitan de restaurare „Resurectio” al Arhiepiscopiei Iaşilor. 

Din anul 2017 icoana este expusă în Muzeul mitropolitan al Catedralei din Iași.

Acoperământul mare (Sf. Aer) datat în 1842, cu inscripție în limba greacă, restaurat în anul 2013, se află în pridvorul bisericii.

2.5 COLECȚIA DE CARTE VECHE – SEC. XVIII – XIX AD

Colecția de carte veche, restaurată în perioada 2010-2013, cuprinde un număr de 85 de cărți de cult tipărite în secolele XVIII, XIX, XX, în limba română, cu caractere chirilice, și în limba  greacă. Edițiile din Moldova și Țara Românească au fost tipărite la Iași, Mănăstirea Neamț, București, Buzău, Râmnicu Vâlcea, iar celelalte la Veneția sau Atena.

Tipărite cu materiale specifice epocii, pe hârtie manuală sau industrială și legate în piele, cele mai multe cărți reprezintă ediții de lux care erau folosite în cultul religios.

Textul cărților este tradus și îngrijit de cărturari renumiți la acea vreme și formați, cei mai mulți dintre ei, în școala de la Mănăstirea Neamț.

Organizarea în pagină a textului, amplasarea gravurilor, folosirea cernelurilor tipografice de culoare neagră sau roșie denotă multă experiență tipografică și o economie a spațiului tipografic armonioasa. Formatul mare al cărților a determinat folosirea a doua coloane de text pe aceeași pagină pentru a putea fi citit mai ușor.

Este demn de menționat și faptul că unele volume conțin la sfârșit lista tipărită a donatorilor care au contribuit la apariția edițiilor respective, unii dintre ei persoane de vază din societate sau de la curtea domnească de atunci. Tot aici regăsim nume de negustori, meșteșugari, preoți dar și mitropoliți si episcopi. Aceștia sunt repartizați pe ținuturi istorice românești, mitropolii, episcopii, mănăstiri, evidențiindu-se astfel și legăturile strânse dintre acestea pe tot teritoriul locuit de români.

În mod special pe unele cărți tipărite la Neamț, la sfârșitul lor, este menționată lista ostenitorilor care au contribuit la apariția lor începând cu traducătorul și editorul acestora și continuând cu gravorii, zețarii, culegătorii de text, tușierii, legătorii de carte, corectorii și alți meseriași a căror prezență era necesară în tipografie.

Toate aceste informații istorice se adaugă unui mozaic care poate reda o imagine clară și completă a ceea ce însemna activitatea cărturărească și tipografică de atunci.

Însemnările manuscris ale arhiereului Narcis Crețulescu de pe aceste cărți, precum și ștampilele mănăstirești și sigiliile inelare ale unor ierarhi completează și ele imaginea de mai sus.

2.6 EXPONATELE ȘANTIERULUI ARHEOLOGIC DIN 1976-1979

Urmare unei bune colaborări cu Complexul Muzeal „Moldova” din Iaşi, muzeul parohial mai păstrează, sub formă de împrumut, mai multe obiecte de patrimoniu descoperite în urma cercetărilor arheologice din anii 1976-1979: monede, ceramică, bijuterii etc.

2.7 DVERA CU FIR DE ARGINT SEC. XVIII AD

Se păstrează în muzeu o perdea (astăzi scoasă din uz) care va fi îndeplinit altădată rolul de dveră pentru Ușile Împărătești ale Sf. Altar. Materialul din care este alcătuită este o stofă fină, cu formă dreptunghiulară (2,2 x 1,3 m), prevăzută cu inele din metal galben pentru susținere și ciucurași de fir la partea de jos.

Decorația este deosebită aparținând unei vechi tradiții a genului, cu broderie cu fir de argint în relief, la care se adaugă elemente florale din epocă și poate fi socotită ca aparținând secolului 18 D. Hr..

NOTE