RESTAURAREA PATRIMONIULUI - BISERICA ASTĂZI

Restaurare Mai 20, 2018

RESTAURAREA PATRIMONIULUI  - BISERICA ASTĂZI

1 ARHITECTURA

 Biserica este un monument unic în România, fiind rezultatul unei sinteze între unele elemente ale arhitecturii ecleziastice din Moldova (planul dreptunghiular compartimentat în altar, naos şi pronaos,  cu turn-clopotniţă pe latura de sud a pronaosului, decorul sculptat în piatră bazat pe motivul funiei răsucite), dezvoltarea pastoforiilor, acoperite de mici semicalote, inspirată din arhitectura grecească a epocii paleologe, prezenţa unor forme arhitecturale existente în arhitectura otomană (tipul turlelor, arcele frânte cu traseu caracteristic), unele elemente provenite din arhitectura Ţării Româneşti, dar intrate deja, sporadic, în tradiţia Moldovei (prezenţa unei a doua turle, deasupra pronaosului, brâul median din cărămidă la corpul bisericii), elemente simplificate decorative venite dinspre arhitectura de Renaştere târzie (pisania cu baluştrii şi scuturi de deasupra portalului intrării originare de pe latura de sud).

Elementul cel mai caracteristic, remarcat de toţi cei care s-au ocupat de biserică, este dat de prezenţa celor două turle scunde, poligonale la interior şi la exterior (fiecare cu 13 laturi străpunse de câte o fereastră), cu diametru foarte mare în raport cu înălţimea tamburului, pe care se sprijină câte o calotă cu acelaşi diametru. Originea lor otomană este indubitabilă, în trecut lăcaşul fiind asociat – vizual – Feredeului turcesc (baia publică) din oraş, edificiu de multă vreme dispărut.

În mod indubitabil, această soluţie arhitectonică a fost agreată de ctitorul lăcaşului, postelnicul Ianache Caragea, şi realizată de „protomaistorul Gheorghe din Constantinopol”, ambii menţionaţi în pisania grecească din 1625.

Corpul bisericii este construit din piatră de carieră, după tradiţia Moldovei. Bolţile au fost realizate din cărămidă îngustă, rosturile de mortar fiind egale cu grosimea cărămizii. Probabil că biserica a fost tencuită la exterior.

Se pare că prima învelitoare a fost de tablă, fapt ce rezultă din descrierea din 1653 a diaconului Paul de Alep. La o dată necunoscută, ea fost reînvelită cu olane, ale căror resturi au fost descoperite pe extradosul bolţilor şi la baza ferestrelor de către arhitectul Ştefan Balş, restauratorul CMI din anii ’30 – ’40.

În ansamblu, Biserica „Sf. Sava" este alcătuită din corpul propriu-zis al bisericii, cu o formă dreptunghiulară în plan, terminată la est cu absida altarului, având ziduri groase din piatră, fundaţii din piatră, şapte contraforţi exteriori pereţilor longitudinali (câte trei pe laturile de Nord şi Sud şi unul la zidul absidei altarului), precum  şi turnul-clopotniţă.

 La partea superioară se ridică două turle scurte şi largi acoperite cu cupole din zidărie, care se descarcă pe ziduri prin arce. La altar, absida se continuă cu o boltă ce se reazemă pe arcul triumfal.

Masiv, turnul – clopotniţă construit puţin timp după ridicarea bisericii, adaugă acesteia un important bastion defensiv. Protejând vechea şi principala intrare în biserică bolţile turnului susţin cele două încăperi de sus, la care se intră printr-o galerie, tainic săpată in ziduri. Alte ascunzători relevă imaginea unor vremuri tulburi de obscuritate şi nesiguranţă.

Tăieturi în partea de sus a zidurilor clopotniţei deschideau în exterior tot atâtea locuri de tragere pentru arcuri sau săgeţi.

Această biserică are pronunţate trăsături orientale. Biserica nu seamănă cu niciuna din câte sunt pe la noi, spune Arhim. Narcis Cretulescu. ”Înăuntru este în formă de salon, largă, luminoasă, comodă, se vede odată peste tot. Răsună admirabil, cu un ecou curat şi corect, făcând ca citirea şi cântarea să se auză pretutindeni, până la o silabă. Iarna, biserica este călduroasă, în raport cu mărimea”.

2. SFÂNTUL ALTAR

Sfântul Altar al bisericii este de mărime medie având o Sf. Masă înaltă, realizată din piatră, care a fost restaurată cu prilejul lucrărilor de restaurare din perioada 2010-2013.

Chivotul aflat pe Sf. Masă reprezintă o lucrare deosebită din argint, aurit pe alocuri, donat de Sf. Mormânt de la Ierusalim prin grija Arhimandritul Athanasie Kampanis la anul 1860, conform inscripție în limba greacă: „Dania Sfântului și de Viață Făcătorului Mormânt prin sârguința și  purtarea de grijă a Preacuviosului Sfânt Arhimandrit și Exarh al Sf. Mormânt al Domnului, Athanasie Kampanis. În Iasi anul Domnului 1860” (trad. Arhim. Nathanael Neacșu)

Cu ocazia lucrărilor de restaurare, din perioada anilor 2010-2013, s-a realizat o ușă de acces direct în Sf. Altar, pe partea de sud, iar mobilierul Sf. Altar a fost înnoit, fiind realizat din lemn masiv de stejar.

3. NAOSUL ȘI PRONAOSUL BISERICII

Naosul (nava) și pronaosul bisericii sunt încăperi largi și înalte cu o acustică foarte bună. Pictura a fost realizată tot în anul 2013, în tehnica frescă, în stil neobizantin. Cu aceeași ocazie peretele de apus a fost împodobit cu scene noi – Facerea lumii și Judecata de Apoi, după modelul picturilor medievale al Bisericilor din Bucovina.

În anul 2013, interiorul s-a înnoit cu 5 candelabre din alamă, realizate după modelul candelabrelor originale din Sala Gotică a Bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iaşi.

4. TABLOURI VOTIVE (1830/2013)

TABLOU VOTIV (SEC. XIX) PICTURA VECHE (TEHNICA SECCO)

Manuscrisul nr. 165 păstrat la Mănăstirea Neamţ (transcriere computerizată realizată de către domnul Ovidiu Raul Vasiliu) conţine Istoria fostei mănăstiri Sf. Sava din Iaşi, scrisă de arhimandritul Narcis Creţulescu, superiorul ei, între anii 1878-1879. Informaţia cea mai interesantă priveşte Tabloul votiv din biserică, cel reprezentat în pictura veche din sec XIX, care nu se mai păstrează:

„[...] ctitorii bisericii actuale, care sunt zugrăviţi pe peretele bisericii, în partea stângă a cafasului, în tron. Tablou mare, bine făcut, unde la mijloc e biserica actuală (are inscripționat anul 1625), ţinută pe mâini de persoanele următoare: Petru Vodă, Vlad Vodă, Maria Doamna, Radu Vodă, Ioan Paladi şi Rucsanda Doamna. Aici e o masă pe care stă o carte (Evanghelia), o cruce, o coroană domnească şi două urice desfăcute. Costume: Petru Vodă, Radu Vodă şi Ioan Paladi cu căciuli cu pene albe, Vlad Vodă cu căciulă fără pană, Radu Vodă şi Ioan Paladi îmbrăcaţi cu tatarce  îmblănite şi cu ceaprage de fir peste ele, Doamnele Maria şi Rucsanda cu fesuri roşii, legate.”.

TABLOURI VOTIVE (2013) PICTURA MURALĂ NOUĂ (TEHNICA FRESCA)

Pictura murală cea noua, din anul 2013, cuprinde două tablouri votive de ambele părți ale ușii de apus, unul reprezentând ctitorii de la 1583 (Petru Șchiopul Voievod, Maria Doamna, , Vlad Voievod și Radu Mihnea Voievod, Ruxandra Doamna) și unul cu ctitorii de la 1625 (Ioan Postelnicul, Anastasia Doamna, Paladi, Alexandru și Gheorghe din Constantinopol – conducătorul meșterilor) .

5. CATAPETEASMA ȘI ICOANELE MARI – SEC XIX AD

Catapeteasma. Definitoriu pentru arta barocă este iconostasul înalt care desparte Sf. Altar de Naos, cu floralii aurite, bogat ornamentat între registre dar și cu influențe din perioada Renașterii care se regăsesc la icoanele Catapetesmei pictate în ulei, la stranele pentru arhiereu și domnitor și la amvonul de predică.

În anul 1840 catapeteasma a fost mutată spre interiorul bisericii cu peste un metru, pentru a  lărgi altarul iar 2 icoane mari au fost îmbrăcate în argint.

Organizarea generală a iconostasului este cea tradițională, pe șase nivele, impuse de schema iconografică cu un total de 56 de icoane, care alternează frizele sculptate, cu motive ornamentale fitomorfe, poleite cu foiță de aur.

Realizat în lemn de tei, în tehnica tempera cu intervenții ulterioare în ulei, sculptat și poleit cu foiță de aur, refăcut parțial de George Neculau la 1844,  iconostasul a fost restaurat integral tot în perioada 2010-2013.

Registrul icoanelor Împărătești cuprinde, de la stânga la dreapta: icoana Adormirii Maicii Domnului (primul hram al bisericii), icoana Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, icoana Maicii Domnului cu Pruncul (cu ferecături parțiale de argint), icoana Iisus Hristos Pantocrator cu inscripție în limba greacă – „Această cinstită Icoană a fost înfrumusețată pe cheltuiala Arhontelui (Komitos) Panaghiotis Papatzoglu și a fost afierosită acestei Sfinte Mănăstiri spre pomenirea lui și a părinților lui. Anul Mântuirii 1850” (trad. Arhim. Nathanael Neacșu) – icoana Sf. proroc Ioan Botezătorul (cu ferecătură parțială de argint) și icoana Hramului principal Sf. Cuvios Sava cel Sfințit cu inscripție în limba greacă – „Această cinstită Icoană a fost înfrumusețată pe cheltuiala Arhontelui (Komitos) Panaghiotis Papatzoglu și a fost afierosită acestei Sfinte Mănăstiri spre pomenirea lui și a părinților lui. Anul Mântuirii 1849” (trad. Arhim. Nathanael Neacșu).

Iconostasul de închinare la Maica Domnului este compus dintr-o icoană centrală ce reprezintă pe Maica Domnului (pe blat de lemn de tei), care are o îmbrăcăminte de argint cu inscripție în limba greacă – „Această cinstită Icoană a fost înfrumusețată pe cheltuiala Arhontelui (Komitos) Panaghiotis Papatzoglu și a fost afierosită acestei Sfinte Mănăstiri spre pomenirea lui și a părinților lui. Anul Mântuirii 1850” (trad. Arhim. Nathanael Neacșu). În partea inferioară se află icoana întâlnirii Maicii Domnului cu Elisabeta. Pe spatele iconostasului se aflau două icoane: Sf. Pantelimon (mare) și martiriul Sf. Pantelimon (mică în partea de jos).

În anul 2017, din rațiuni practice de punere în valoare întregii catapetesme și de prezentare pe peretele de miazănoapte al Naosului a podoabelor Bisericii (Tetraevanghelul 1636 și Baldachinul cu Sf. Moaște al Sf. Mucenici Marina și Trifon) Iconostasul de închinare la Maica domnului a fost mutat la peretele menționat iar icoana mare a Sf. Pantelimon a fost așezată în Baldachin, alături de icoana Sf. Nicoale, primită de la Muzeul mitropolitan al Catedralei mitropolitane în schimbul icoanei Sf. Ioan Hrisostom (1711), care se află acum expusă în Muzeul mitropolitan.

6. PICTURA BISERICII (VECHE 1830 ȘI NOUA 2012- 2013)

PICTURA MURALA VECHE

Același Manuscris, nr. 165, păstrat la Mănăstirea Neamţ cu Istoria fostei mănăstiri Sf. Sava din Iaşi, scrisă de arhimandritul Narcis Creţulescu, referitor la pictură, Arhimandritul nota:

„[...] un zugrav foarte bătrân din familia George Nicolau, de origine grec-ţarigrădean. Acest zugrav de mai multe ori ne-a spus – şi alţii asemenea susţin – că el a fost angajat cu contract de Pr. Egumen Paisie şi de Eforul Papatzoglu, la anul 1844, ca să repare pentru a doua oară (prima, conform relatărilor lui, a fost la anul 1832), şi să zugrăvească toată biserica. Conform angajamentului, el a reparat toată catapeteasma, mai ales partea de jos, care era putrezită parţial, din cauza umezelii. Acest bătrân zugrav a poleit şi zugrăvit întreaga biserică, fără sfinţii martiri, aşa cum fusese ea din vechime. Atunci i s-a spus de mai multe ori şi de mai multe persoane, că icoana Adormirii Maicii Domnului reprezintă adevăratul hram al bisericii, iar nu Sf. Sava. Adormirea Maicii Domnului este hramul hotărât de domnitorii din vechime, care au zidit biserica. Dacă icoana, azi, nu are niciun semn de vechime mai mult decât celelalte icoane, cauza este că el, din ordin, a restaurat-o şi i-a dat uniformitate cu celelalte icoane mari din catapeteasmă”.

Din însemnările acestea aflăm că acest „poleitor” George Nicolau, grec constantinopolitan, repictase şi alte biserici în jurul anului 1844, toate închinate la Sf. Mormânt din Ierusalim. Aceasta este pictura care s-a păstrat până în anul 2010 în biserică.

Narcis Creţulescu nu ne-a oferit o descriere a întregii picturi. El era interesat mai ales de lămurirea unor probleme istorice, astfel încât nu atinge decât tangenţial aspectele legate de decoraţia murală a locaşului.

PROGRAMUL ICONOGRAFIC AL PICTURII MURALE VECHI  (1844)

Astăzi, este posibilă numai reconstituirea programului iconografic al bisericii, datorită distrugerii unor părţi însemnate prilejuite de  consolidările, reparaţiile şi readucerea ferestrelor de la nivelul tamburelor turlelor la forma originară din 1625, cu ocazia restaurărilor din anii ’40 ai secolului XX.

Absida altarului:

Calota: Dumnezeu Tatăl, reprezentat întreg, şezând pe nori, în manieră occidentală. El este înconjurat de Îngeri (capete cu aripi). Factură realistă.

Hemiciclul altarului – registru median: Ierarhi în picioare: câte doi spre nord şi spre sud, doi flancând ferestrele şi doi între cele trei ferestre – factură realistă.

Calotă diaconicon: Triunghiul cu Ochiul divin, înconjurat de raze,  care simbolizează Sf.  Treime.

Turla Pantocratorului

Calotă: Iisus Pantocrator binecuvântând cu ambele mâini, aşezat pe nori, cu un grup de Îngeraşi (capete înaripate, de tip occidental). Imaginea înconjurată de un cerc pe care este scrisă în greceşte o inscripţie de slavă. Exteriorul acestui cerc este prevăzut cu triunghiuri multicolore care alăctuiesc raze închipuind slava tradiţională a Mântuitorului, detaşată pe un fond bleu presărat cu stele aurii.

Figura lui Hristos, de mari dimensiuni, apare  aproape izolată în interiorul calotei foarte mari.

Tambur: Apostoli, plasaţi între coloane, într-un cadru arhitectural, în axe – Capete de Îngeri. Cadrul arhitectural este reprezentat de semicoloane canelate adosate, care susţin un antablament a cărui friză – o bandă decorativă cu motive vegetale, în grisaille – este pictată la baza calotei, unind astfel cele două elemente de arhitectură a bisericii şi cele două teme iconografice.

Pandantivii: Evangheliştii, aşezaţi,  în medaliaoane

Naos:

Arhivolta arcului estic: Motiv decorativ vegetal flancând un cartuş central cu motiv neidentificat

Intradosul arcului estic: Imitaţie casetaj cu motiv floral, grisaille

Peretele de sud: Luneta de sub arcul mare : Botezul Domnului - varianta canonică, tratare realistă

Peretele de nord: Luneta de sub arcul mare : Învierea Domnului – varianta occidentală a temei: Iisus iese victorios din mormântul păzit de soldaţi, tratare realistă

Arcul dintre naos şi pronaos:

Intrados: Motiv decorativ de inspiarţie clasică – vrej de acant, imitaţie denticului – grisaille

Pilastru sud, latura frontală: Schimbarea la faţă – modificări minore faţă de iconografia tradiţională – tratare realistă. Panou mural, prevăzut cu o ramă profilată (stuc?) ca pentru o pictură de şevalet.

Pronaos

 Turla: Calotă: Maica Domnului a Întrupării,  reprezentare întreagă, aşezată pe nori, cu un grup de Îngeraşi (capete înaripate, de tip occidental). Imaginea înconjurată de un cerc pe care este scrisă în greceşte o inscripţie de slavă. Exteriorul acestui cerc este prevăzut cu triunghiuri multicolore care alcătuiesc raze, detaşate pe un fond bleu presărat cu stele aurii.

Tambur: Profeţi, plasaţi între coloane, într-un cadru arhitectural. Cadrul arhitectural este reprezentat de semicoloane canelate adosate, mai simple decât cele de pe turla naosului; ele care susţin un antablament a cărui friză, de asemenea mai simplă – o bandă decorativă cu motive vegetale, în grisaille – este pictată la baza calotei, unind astfel cele două elemente de arhitectură ale bisericii şi cele două teme iconografice.

Pandantivii: Sfinţii Melozi, aşezaţi,  în medaliaoane

Peretele de est, practic latura vestică, lată,  a celor doi pilaştrii care susţin arcul mare dintre naos şi pronaos. La stânga şi la dreapta golului de trecere naos – pronaos: Buna Vestire: Arhanghelul Gavriil – spre nord, Maica Domnului, într-un cadru arhitectural – spre sud.

Peretele de sud: Luneta de sub arcul mare : Intrarea Maicii  Domnului în templu - tratare realistă.

Peretele de sud: panou individual, în stânga uşii de intrare, plasat într-o nişă rectangulară, cu un ancadrament sculptat în piatră, decorat cu mici ecusoane pătrate, cu elemente florale în relief

Peretele de sud: Panou individual, în stânga uşii de intrare,: Sf. Sava, Episcop,  în partea inferioară, inscrpţia donatorului şi anul (în greceşte):”GI  PAPPAZOUTOS, 1842” - Panou mural, prevăzut cu o ramă profilată ca pentru o pictură de şevalet.

Peretele de vest : Luneta de sub arcul mare: Naşterea Maicii  Domnului - tratare realistă, lacune masive, cea mai mare parte pierdută

Peretele de vest, sub tribuna femeilor: Tabloul votiv – Păstrate doar fragmente, reprezentând parţial imaginea bisericii şi, proiectată pe ea, scena Răstignirii  (neclară pentru moment relaţia stratigrafică dintre cele două fragmente).

Peretele de nord: Luneta de sub arcul mare : Adormirea Maicii Domnului – varianta canonică, tratare realistă.

Turnul – clopotniţă, parter. Intrarea originară în biserică:

Boltă – fragmente dintr-o compoziţie având în centru un personaj sau un simbol, de la care emană raze, fond bleu.

Icoana de hram: Sf. Sava – bust, în luneta de deasupra intrării, integrată în  compoziţia portalului, plasată în interiorul ancadramentului de piatră al uşii, la rândul său inclus în marele ancadrament rectangular, delimitat de o funie răsucită, sculptată în piatră, surmontat de pisania bilingvă şi de ancadramentul arhitectonic al acesteia (modificat spre vest).

În perioada 2012-2013, odată cu consolidarea și restaurarea întregului monument,  150 de mp din pictura veche, a fost restaurată şi integrată cu cea nouă.

PICTURA MURALA NOUĂ - 2013

În urma evaluării situației picturii vechi, cu ocazia lucrărilor de restaurare din perioada 2010-2013, specialiștii Ministerului Culturii au stabilit că din cauza degradărilor o mare parte din suprafața pictată a bisericii (1500 mp) să fie pictată din nou. Noua pictură  a fost astfel realizată în tehnica „fresco”, în stil neobizantin, respectându-se Erminia bizantină.

Pictura nou realizată este armonioasă și exploatează eficient arhitectura bisericii. Gama cromatică folosită face ca ambele tipuri de pictură (veche (150 mp), restaurată în tehnica „secco” și nouă în tehnică frescă) să se pună în valoare una pe cealaltă, rămânând însă distincte din punct de vedere al stilului și vechimii.

7. PRONAOSUL - FRESCĂ CU VIAȚA SF. SAVA CEL SFINȚIT (2013)

În pridvorul bisericii Sf. Sava din Iaşi, în anul 2013, s-au pictat scene din viaţa Sf. Sava cel Sfinţit, după biografia scrisă de contemporanul şi ucenicul Sfântului, Chiril din Skitopolis, care a scris şi viaţa altor Sfinţi palestinieni.

SCENA 1 - COPIL LA  8 ANI CÂND A MERS LA MĂNĂSTIREA LUI FLAVIAN, UNDE A PETRECUT 10 ANI  (LOCALIZATĂ ÎN CAPADOCIA, ASIA MICĂ, LA CAȚIVA KM DE LOCALITATEA DE NAȘTERE, MUTALASC), ISTORIOARA CU MĂRUL ŞI MINUNEA CÂND A INTRAT ÎN  CUPTOR DUPĂ VEŞMINTE

SCENA 2 - TÂNĂR LA 18 ANI,  – AJUNGE  LA MĂNĂSTIREA PASARION DIN IERUSALIM, PE MUNTELE SION, UNDE ESTE STAREŢ UN CUVIOS ARHIMANDRIT TOT DIN CAPADOCIA DE ORIGINE

SCENA 3 - TÂNĂR LA 19, 20 ANI ÎNTÂLNIREA CU SF. EFTIMIE LA MĂNĂSTIREA DIN DEŞERTUL PALESTINEI, CARE IL TRIMITE LA MĂNĂSTIREA SF. TEOCTIST, UNDE SE PREGĂTEAU CALUGĂRII TINERI

SCENA 4  - LA 30 ANI, DUPA 10 ANI PETRECUȚI ÎN MĂNĂSTIREA DE JOS A SF. TEOCTIST SE DUCE ÎN PEŞTERĂ, UNDE A TRĂIT 5 ANI, UNDE PETRECE DE LUNI PÂNĂ VINERI ÎN RUGĂCIUNE ȘI CONFECȚIONÂND COȘURI

SCENA 5 - LA 35  ANI, MERGE ÎN POSTUL PAȘTELUI CU SF. EFTIMIE ÎN PUSTIUL PALESTINEI, CÂND SF. EFTIMIE SE ROAGĂ ȘI DIN NISIP IZVORĂŞTE APĂ ȘI SF. SAVA ESTE SALVAT DE LA MOARTE

 SCENA 6 - LA 40 ANI CONSTRUIEŞTE MĂNĂSTIREA SF. SAVA – MAR SAVVA –  CÂND A ÎNCEPUT CONSTRUCȚIA LAVREI ÎN JURUL UNEI PEŞTERI DUPĂ CE MULȚI CĂLUGĂRI VENEAU ÎN JURUL  SFÂNTULUI ȘI AU ÎNCEPUT SĂ CONSTRUIASCĂ CHILII ȘI AU RIDICAT O BISERICĂ

SCENA 7 - HIROTONIA SF. SAVA, LA 53 DE ANI,  LA IERUSALIM, DE CĂTRE PATRIARHUL IERUSALIMULUI SALUSTIE, ÎN ANUL 492 AD, DUPĂ HIROTONIE PATRIARHUL VINE LA MĂNĂSTIREA SF. SAVA ȘI SFINTEȘTE BISERICA CONSTRUITĂ

SCENA 8 - ÎNTÂLNIREA CU  ÎMPĂRATUL ANASTASIE AL CONSTANTINOPOLULUI – MINUNEA CU ÎNGERUL MERGÂND ÎNAINTEA SFÂNTULUI 

SCENA 9  - ADORMIREA SF. SAVA, LA 94 ANI -  5 DECEMBRIE 533 AD

REPREZENTĂRI SEPARATE:

1. HAGIOGRAFUL SFÂNTULUI SAVA CUVIOSUL CHIRIL DIN SCHITOPOLIS

2. SCENA CU LEUL CARE A FOST VINDECAT DE SF. SAVA

8. PISANIILE ȘI MORMINTELE DIN PRONAOSUL BISERICII – NECROPOLA FAM. PALADE

PISANIE ÎN LIMBA GREACĂ – DEASUPRA PORTALULUI DE VEST:

„† ACESTĂ MINUNATĂ ŞI VREDNICĂ DE LAUDĂ BISERICĂ S-A ÎNNOIT DIN TEMELIE DE CĂTRE PREA EVLAVIOSUL BOIER IOAN POSTELNICUL, NEPOTUL CINSTITULUI NOBIL SCARLATOS DIN CONSTANTINOPOL, FIIND EGUMEN IEROTEI IEROMONAH, DIN PREA VESTITUL OSTROV CIPRU, IAR  CĂPETENIE A MEȘTERILOR, GHEORGHE DIN CONSTANTINOPOL; ÎN ANUL 7133 <1625> MAI, S-A SĂVÂRȘIT”.

Traducere: N. Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. II, București, 1908, p. 138, nr. 383 (cu completări și îndreptări după alte traduceri).

PISANIE ÎN LIMBA GREACĂ – ÎN PARTEA DREAPTĂ A PORTALULUI DIN PRIDVOR:

Inscripția nu a fost transcrisă integral niciodată, nici tradusă. N. Iorga a citit și publicat doar o parte din textul în limba greacă, pentru că „restul, văpsit gros pe deasupra, nu se poate înţelege”, dar nu a dat și traducerea întreagă, ci doar acest scurt fragment:  Ioan, “nepotul vestit al nobilului Scarlatos” (Inscripţii din bisericile României, vol. II, p. 138, nr. 382) și a adăugat că biserica a fost ridicată în timpul lui Radu vodă Mihnea. Acest fragment a fost reluat și de Dan Bădărău, Ioan Caproşu, Iașii vechilor zidiri, 1974, p. 168.

PISANIA ÎN LIMBA SLAVONĂ – ÎN PARTEA STÂNGĂ A PORTALULUI DIN PRIDVOR

“† CU VOIA TATĂLUI ŞI CU AJUTORUL FIULUI ŞI CU SĂVĂRŞIREA SFÂNTULUI DUH S-A ÎNCEPUT ŞI S-A ZIDIT ŞI S-A ÎNNOIT ACEST SFÂNT HRAM DE PANUL IANACHIE FOST MARE POSTELNIC ŞI „ÎNDRUMĂTOR”, NEPOT AL PANULUI GRAMA SCĂRLET, ÎN NUMELE ADORMIRII PREACURATEI ŞI SLĂVITEI STĂPÂNEI NOASTRE DE DUMNEZEU NĂSCĂTOAREI ŞI PURUREA FECIOAREI MARIEI, PENTRU POMENIREA SA ŞI A PĂRINŢILOR SĂI, ÎN ZILELE BINECINSTITORULUI DOMN AL NOSTRU, IO RADU VOIEVOD, DOMN AL ŢĂRII MOLDOVEI, ALE MITROPOLITULUI CHIR ANASTASIE CRIMCOVICI AL MITROPOLIEI SUCEVEI ŞI ATHANASIE EPISCOP AL ROMANULUI. ÎN ANUL 7133 (1625), LUNA MAI, S-A SĂVÂRŞIT.”

Traducere: Petronel Zahariuc, Un sigiliu, o stemă, un ctitor şi o ctitorie (Mănăstirea Sfântul Sfântul Sava din Iaşi, în Putna, Ctitorii ei şi lumea lor, editor Ovidiu Cristea, Bucureşti, 2011, p. 160.

PIATRĂ FUNERARĂ A POSTELNICULUI IOAN PALADE – PRONAOS ZONA TABLOU VOTIV STÂNGA CU INSCRIPŢIE ÎN LIMBA GREACĂ:

REPREZINTĂ O DESCOPERIRE FĂCUTĂ CU OCAZIA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE EFECTUATE ÎN PERIOADA 1976-1979, CARE ARATĂ CĂ FAMILIA PĂLĂDEŞTILOR A ÎNCEPUT SĂ FIE ÎNHUMATĂ ÎN BISERICA MĂNĂSTIRIISF. SAVA ÎNCĂ DIN A DOUA JUMĂTATE A VEACULUI XVII.

PIATRA DE MORMÂNT FRUMOS SCULPTATĂ ARE O INSCRIPŢIE ÎN LIMBA GREACĂ ŞI A FOST GĂSITĂ, CU FAŢA ÎN JOS, ÎN PAVIMENTUL BISERICII:

INSCRIPŢIA FUNERARĂ ARATĂ CĂ PIATRA A FOST AŞEZATĂ PE MORMÂNTUL „POSTELNICULUI IOANES PALLADE, VENIT DIN TARA GRECEASCĂ, ŞI CARE A MURIT LA ANUL 1651”.

PIETRE FUNERARE – PRONAOS ZONA TABLOU VOTIV DREAPTA

PIATRĂ FUNERARĂ CU INSCRIPŢIE ÎN LIMBA GREACĂ

< >PIATRĂ FUNERARĂ CU INSCRIPŢIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ CU LITERE VECHI (CHIRILICE)

O PIATRĂ, DAR PRE CINE ASCUNZI SUB TINE

ÎN SÂNURILE PĂMÂNTULUI AŞA FOARTE BINE?

PREA SLĂVITĂ AUZIRE, PRE TEODOR PALADE,

ACEL SLĂVIT PUTERNIC, CARE AICE ŞADE,

PRE MARELE VISTIERNIC CEL AL PATRIEI SALE,

TUTUROR FIILOR SĂI LĂSÂND NU PUŢINĂ JALE.

SĂVÂRŞITUL MURITORIU ÎN MÂNTUTORIUL AU  ÎNCEPUT,

LA O MIE ŞAPTESUTE 5 PRESTE CINCIZECI  TRECUT, FEVRUARIE 1.

ŞI, ÎMPREUNĂ PRE CONSTANTIN, AL SĂU PREA IUBIT FIU,

AL SFATULUI MARE LOGOFĂT ŞI CEL MAI ÎNTÂI,

CARELE AU ALERGAT LA PĂRINTEŞTELE BRAŢE,

LĂSÂND ACEASTA DE NIMIC TURBURATĂ VIIAŢĂ

LA UNA MIE ŞAPTESUTE NOUĂZECI ŞI OPT

LĂSÂND CLIRONOMILOR CEEA CE AU AVUT TOT: DECHEMBRIE 22.

CU ALŢI FII, ŞI CU NICOLAE, ARE PRE ANASTASIIA,

CARE CU 4 ANI DE AL SĂU PĂRINTE Ş-AU DAT DATORIA: DECHEMBRIE 29;

APOI PE ELENA, A LUI CONSTANTIN IUBITA SOŢIE,

CARE TRAGE DIN COSTACHI, CEL DE BUN NEAM, SEMINŢIE

ŞI AU ALERGAT SPRE A SOŢULUI EI CÂŞTIGARE,

DORIND ÎMPREUNĂ CEA DULCE A RAIULUI DESFĂTARE;

CARE ŞII ACEASTA S-AU GRĂBIT DE AICEA A TRECE

ÎN ANUL UNA MIE OPT SUTE PATRU PRESTE ZECE, MARTIE 1.

PREA ACEŞTIA, O PRIIATENI, CARII, LĂSÂND ACEST VEAC,

ŞI ÎNTRU ACEST LOC ÎNTUNECOS ÎMPREUNĂ ZAC,

RUGAŢI SĂ DOBÂNDEASCĂ CEREASCĂ ÎMPĂRĂŢIE,

DE CARE SĂ SE ÎNDULCEASCĂ DE MULTĂ BUCURIE

ÎNTRU NESFÎRŞIŢII VECI, CEI PREA CU TOT DEPLIN,

CĂRORA SĂ LE FIE VEŞNICĂ POMENIRE. AMIN”

< >PIATRA FUNERARĂ CU DOUĂ INSCRIPŢII ÎN LIMBA GREACĂ: 

< >CURTEA BISERICII CU MORMINTELE SALE ȘI ZIDUL EXTERIOR

MORMÂNTUL CEL DE DUMNEZEU PRIMITOR, PE CEL DINTÂI AL CETEI SFINŢILOR (L-A PRIMIT)

MORMÂNTUL  ACESTA AL EVLAVIEI IL ARE PE ATANASIE,

CARE A FĂCUT FOARTE MULT BINE TOVARĂŞILOR SĂI ŞI PATRIEI.

BĂRBAT AL IUBIRII DE HRISTOS NĂSCUT,

EL A FOST PREŢUIT DE SFINŢII (PĂRINŢI) DE LA IERUSALIM

CA UN ÎNŢELEPT (ŞI) LE ERA DE FOLOS CU FRĂŢESCUL SĂU ZEL,

IAR ACUM DIN INDEPĂRTATUL PĂMÂNT AL DACIEI,

EL ALEARGĂ SĂ INTRE LA CEI DIN IERUSALIMUL CEL DE SUS.

***

ARHIMANDRITUL ATANASIE CAMPANIS

EXARH AL SFÂNTULUI MORMÂNT DIN MOLDOVA

S-A NĂSCUT ÎN INSULA ANDROS DIN ARHIPELAGUL EGEEI ÎN ANUL 1809.

A ADORMITN ÎN DOMNUL LA 2 APRILIE 1861, ÎN IAŞUL MIOLDOVEI.

VEŞNICĂ SĂ-ŢI FIE AMINTIREA PREA FERICITE PĂRINTE.”

Parcul bisericii, reamenajat şi înfrumseţat în anul 2013, are în centru său o cruce mare din piatră, din cariera Başchioi, din Dobrogea, realizată la Simeria, sub care păstrează oseminte aparţinând cimitirului fostei mănăstiri, descoperite în urma lucrărilor  de restaurare şi consolidare a bisericii.

La origine biserica a fost înconjurată de un zid de piatră. În anii 1676-1678, Antonie vodă Ruset, rudă îndepărtată a postelnicului Enache Caragea, a refăcut zidul de piatră care înconjura mănăstirea, din care astăzi se mai păstrează doar o parte, pe latura de est.

10. LUMÂNĂRARUL (2015-2019)

Proiect început, în anul 2015, cu demersurile pentru obținerea Hotărârii de Consiliu Local pentru Planul Urbanistic Zonal (PUZ), realizat după 2 ani, în luna oct. 2017. Demersurile au continuat pentru obținerea Autorizației de Construire, fapt împlinit în luna iunie a anului 2018.

Lucrările au fost realizate, cu sprijinul enoriașilor și a unor sponsori, în perioada octombrie 2018-februarie 2019, de SC PRESTAREA SRL din Iași sub coordonarea dlui Ing. Vasile Dobrin (consilier parohial), proiectant fiind dl. Arh. Ghe. Hereș. 

11. Praznicarul și parcul de joacă pentru copii

Clădirea praznicarului, care cuprinde și o toaleta cu două încăperi, a fost realizată odată cu șantierul restaurării bisericii (2013), având caracter provizoriu dar important rol de protecție pentru monumentul istoric. Aici se organizează parastasele cu jertfă pentru cei adormiți, rânduite de Biserică, mai ales în perioada Postului Mare precum și agapele care însoțesc evenimentele importante.

Parcul de joacă, realizat în anul 2005, este utilizat de copiii care participă cu familia la slujbele bisericii, dar și copiii de la centrele de asistență socială din Casa „Diaconia”, din imediata vecinătate.

 

NOTE:

Memoriu de specialitate privind pictura murală la Biserica „Sf. Sava” din Iași, istoric artă Tereza Irene Sinigalia, expert Ministerul Culturii și Cultelor, noiembrie, 2008, p. 2-3

Referat, Biserica ,,Sfăntul Sava” din Iaşi- între amintire şi actuală reînviere spirituală, Prof. Dr. Gheorghe Macarie, Istoric de artă, p.2-3, 2010

Protosinghel Narcis Creţulescu,  Istoria fostei Mănăstiri Sf.  Sava, din Iaşi şi Istoria fostei Mănăstiri Sf. Vineri din Iaşi, Mss. 165, Biblioteca Mănăstirii Neamţ, 1878-1879, p. 8-9

Memoriu de specialitate privind pictura murală la Biserica „Sf. Sava” din Iași, istoric artă Tereza Irene Sinigalia, expert Ministerul Culturii și Cultelor, noiembrie, 2008, p. 4

idem, p. 6-8

Nicolae N. Puşcaşu, Voica Maria Puşcaşu, Biserica ,,Sf. Sava” din Iaşi. Monografie arheologică, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005, p. 63, şi  Sorin Iftimi, Observaţii privitoare la ctitorii mănăstirii Sfântul Sava din Iaşi, în Contribuţii privitoare la istoria relaţiilor dintre Ţările Române şi Bisericile Răsăritene în secolele XIV-XIX, ed. Petronel Zahariuc, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2009, p. 112.

Nicolae N. Puşcaşu, Voica Maria Puşcaşu, op. cit., p. 63 (şi fig. 39); Sorin Iftimi, op. cit., p. 112-113.

Pr. Ioan Loghin Ţurcanu, Inventarul Bisericii Sf. Sava, manuscris (scurt istoric al bisericii), Biblioteca Parohiei „Sf. Sava”, Iaşi, 1967, p. 9-10.

N. Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. II, Iași, 1908, p. 140, nr. 386.

N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, vol. II, Bucureşti, 1908, p. 139-140, nr. 385.

Ibidem, p. 139, nr. 385.

Pr. Ioan Loghin Ţurcanu, Inventarul Bisericii Sf. Sava, manuscris (scurt istoric al bisericii), Biblioteca Parohiei „Sf. Sava”, Iaşi, 1967, p. 9.

 

Citește alte articole despre: biserica, patrimoniu